Gerra Orivera - poeziile altor autori

Pe bordul alb și gri de piatră
adolescenții trec în șir,
subțiri ca dunga rea de tibisir
pe tabla nopții idolatră.

Când la începutul iernii, crivățul întinde
gâtul lui nesfârșit cu cap de stea
și cu trupul dincolo de munți, în morminte
Presimt cum trece prin el o respirare

Sunt nenăscut.
Ceea ce se vede de jur-împrejur nu sunt
decât părinții părinților.
Roșu și verde.

Mizerabile pietre se lasă linse de cuvinte și
numai astfel se topesc, dispar numai în dinții silabelor.
Cât de greu trebuie că îți este
ție, suflet gramatical,

Această tânără femeie aspră
va deveni zeiță.
Ochii ei mari, privirea ei în globuri negre,
sandaua ei ce-nmărmurește

Viață scumpă cheltuită pentru orbi
pe nevederea cauzei
mai orb decât Homer cu ochiul smuls
în muzica aplauzei

Nu pot vorbi de fericire
Căci n-am cuvinte într-atât
Nu știu ce e
Ce știu e doar ce-am auzit

Închipuiți-vă moartea ridicându-se
la o margine curbată a pământului, ca un imens cap pergamentos
acoperind pe jumătate lună la apus,
lăsând să-i zboare din urechi corbi violeți,

Broaștele stau la intrarea lacului.
E nevoie de vameși la intrare-n alte spații.

Eu îmi las pământul.

Ca și cum ar fi plouat demult, pământ
alunecător, gândacii
cu picioare ude țin lipit un trup
în frunze negre