Gerra Orivera - poeziile altor autori

I

Ei dormeau.
Ei se nășteau dormind; strigăt prin somn dădeau

Culoare tremurată că de frig, tu, verde al iubirii mele,
pe care-n trunchi de lemn te strig și vii
însingurat sub stele, sub cer scăzut,
foșnind din tine valuri întoarse către vaier; și brusc

1. Acolo unde timpul calcă-n nemurire
Și-un clopot greu îi cântă împietrirea,
Acolo suferința se-ntinde ca o vrajă
Cu-a fericirii lacrimi ce cată dezrobirea.

Ploua infernal,
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pricina ființării noastre, - ¬
și pricina ființării mele
tot una sunt.
A treia ninsoare din iarnă

Vezi, îmi spuse el,
vine un moment în care durerea
se schimbă în indiferență
și nenorocul

Trece anul în celălalt an cursiv ca două
sprâncene la rând neîntrerupte de nici un gând,
răsărit și apus simultan.
Vă urez să vă

Cândva
Cândva demult
În suflet îmi doream să fie oameni
Să fie-acolo,să fie-acolo și să stea

Nimeni nu s-a îndoit de faptul
că mărul este prost,
că gustul lui nu are idei,
că roșeața lui nu este rece

Auzeam piatra murmurând
că sunt pietre mi-am zis și că sunt
Auzeam iarbă încolțind
că este, mi-am zis, fiind