Gerra Orivera - poeziile altor autori

Până când și acest lucru miraculos, n-aș fi crezut
să se întâmple chiar și el.
Cum? Copilul buimac fiind și prăpăstios,
ceea ce gândeam și ceea ce visam că gândesc

Stăteau cu maxilarele deschise și pline de pământ,
chiar și rădăcina ierbii le trecea prin coaste
Această neînvingătoare oaste
cândva-și zisese sieși: sunt.

Cum se măr, cum se mărită, -
se știe desigur, se cam știe
Cum se ramură și se umbră
și cum se răsare desigur

Când mă obosesc, îți spun,
mi-a zis fierul după ce
dus prin mine ca prin fum
a ajuns la unsprezece.

Flacăra sună. Îngerul își trece aripa prin ea.
Flacăra se arde. Îngerul ba.
Piatra e tare. Vine o tărie
mult mai amară și mai sălcie.

Era un bot mare de cal
și Doamne, ce dinți mari avea.
Căderi de meteoriți în aval
dantura lui albă era.

Când văd limacșii mi se face scârbă.
Desigur, când mă vede zeul
se-acoperă cu boltă harba
ferindu-și iambul și troheul.

Încă patru, încă cinci, și șase
încă piatră, încă frig,
încă oaie, încă fluture, mătase
încă urlu, încă strig.

Puterea de a fi, dar mai ales puterea
de a fi fost - fiind,
Puterea de anu fi
dar mai ales puterea

Omul este frunză văzută de om,
Omul este floare mirosită de om,
omul este calul călărit de om,
omul este piersică gustată de om.