Gerra Orivera - poeziile altor autori

Eu construiesc misterul
nu îl admir.
Fac cărămidă pentru zid de casă
cuvântul care-l zic e pus pe masă

Întârzii ținut de mutre și de ifose străine
într-o încăpere-naltă între unghii de feline

și zidite una-ntr-alta cu un văr de la obrajii

Deodata am auzit ploaia venind.
De sus, cind vopseam balustrada, am auzit-o!
Blocuri de tacere azvirlea inainte-i,
pe-acoperise.

Depărtarea se face roata
cu zimți pe fusul
de taină-al auzului meu,
rupând din amorțitele

Și plopii se acopereau cu trupuri de copii
ținând de frâie trupuri lungi, de cai,
și câte-o pasăre, trecând, le tulbura
plasma verzuie-amestecându-i între ei.

Pâlnie imensă de trupuri, în mișcare,
trupuri de oameni, trunchiuri de arbori,
trupuri de cai. Pâlnie imensă,
hohotitoare prin care soarele-l turnai

Cum aș putea să uit că-n dimineața-aceia
Sărutul era sfânt
Și cum priveam prin ochi ei
Albastrul cer plângând

Voi, repezi firi, cu cerul în afară,
cu ceru-ntins pe stele îndărăt,
în voie la oricine-i dat să
moară și înnegrit sub tălpi ca un omăt; voi, strigăte

Strigătul rotitor al sirenei
bate în podul pătat de păcură.
Strigătul rotitor al sirenei
taie peroanele-n două,

Timpul, boșorog milog
(coșcovit de-un veac să fie)
înșirând printre gingie
sfinții după catalog