Gerra Orivera - poeziile altor autori

Câtă istorie și ce trecut
poate să aibă chipul subțire
pe care-l aveai când mi-ai părut
că te beam, otrăvire.

De dor de tine văd iarba răsărind
văd verde, foarte verde.
Botul de bou al stelelor mugind
și cornul lunii ce mă pierde.

"Sunt fericit că m-am născut om
iar nu animal, bărbat iar nu
femeie, Grec iar nu barbar ..."

Fără-de-greutatea absolută
și-a izgonit sinele bolnav.
Na-ți aripi, i-a zis.
Pleacă, i-a mai zis.

Tu îmi sporești singurătatea
cu un picior de barză, lung,
pe care-l calcă-n roți, în goană,
stând la volan, un demiurg.

Prin lucrul rău, prin lucrul rupt,
prin carnea fără piele,
prin tată stelei de nesupt,
pe sânul altor stele

Inima se varsă printre coaste,
sufletul cădea în fluturare.
Se țineau de inelare, mâinile noastre,
într-o veche, grea înserare.

Economie, strig, economie!
Zeul cel economic a învins, vezi bine,
îmi taie pe jumătate orice făclie,
fiece rază pe jumătate mi-o taie din lumine.

Tu îmi adaugi aerul respirat
de frunzele plămânilor mei, Alcor, -
de stejar condamnat
să fie om mișcător.

lui M.N.Rusu

Vântule, falus de aer,
norilor, voi foste cărni,