Gerra Orivera - poeziile altor autori

Mă visez în sala tronului
în cap la masa cea lungă
a cinei celei de taină
și bând.

Din această carcasă de cal îmbătrânit
înainte de vreme,
un suflet de licorn amețit
își scoate-o potcoavă-n poiene.

Se înființează osul regelui.
Se înființează locul ochiului.
Ninge, Doamne, ai tu curajul
cât ești de mare, să calci pe zăpadă?

Aș sta încins la șoldul tău
sabie scurtă, netocită
sau mult mai bine ar fi să-mi fie rău
cu fruntea între sănii tăi, iubita.

Subțioara umbrelor murdare
ale florilor de dalb, de măr
Doamne Sfinte iar mă doare
ca și "A" din adevăr ...

Blana jupuită dintr-o vânătoare
pentru pasul tău aerian,
în decorativ ce doare
eu ți-am fost doamna mai an.

Ca să mă vezi, ca să te odihnești,
ca să fiu lung, ca să fiu altădată,
se pierde miracolul din "Ești"
și himenul din ochiul meu cel sfânt de fată.

Așa cum țăranul se urcă cu tălpile
pe oalele arse
ca să le dovedească
rezistente și de încredere

Animal cu trei, cu patru
foarte trist și idolatru,
pentru cinci și pentru șase
dintre cifrele rămase.

Tu eșți atât de obosit încât
de peste tâmpla ta reci zale
mult zuruind decad urât
spre gura dumitale.