Gerra Orivera - poeziile altor autori

Existența tu, care-mi dai numai iluzia
că mă repet căzând cu tâmpla peste plite
încinse până la alb când toamna
aleargă cu ochii scoși din orbite.

Astfel, că pielea
de pe o oaie tunsă, se ridică ziua.

Greu este să jupuiești o piatră de sinele său,

Mie însumi îmi sunt un cal troian.
Propriul meu umăr îmi cucerește propriul meu umăr,
propriul meu ochi se jefuiește pe sine.
Bătăile inimii mele

Lovit e zeul, trist, și urlă
El are multe brațe, însă,
picioare numai două.
Urletul zeului nu este urlet

Din când în când nu mai vor să fie ceea ce sunt
nici animalele de pe pământ.
Piatra mumă naște numai piatră băiat,
albina care pre regina o a mâncat

După o vreme de sterpie, vine-o vreme
când însuși timpul rămâne gravid
când însuși anul devine viermănos ca brânza
mâncată de zeul cel pofticios.

A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă și în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi și de morminte

O, dacă n-ar fi eroarea,
dacă am fi curați
cum sunt peștii din marea
cea sferică, frați

Ca și ouăle din puică
eu rămân în tine, muică,
tu, cea care pururi cloșcă
m-ai luat ca și o ioșca

Merg blând; stau leneș;
ochiul îmi emană reci vederi
spre caii numai care
îi călărisem ieri