Gerra Orivera - poeziile altor autori

Se-azvârleau copacii în ei înșiși
se-auzea cum scoarța se strâmta,
între rădăcini, desigur, se făcuse
loc să-ncapă cine vrea.

Numai o idee rece
se cuprinde de cârcei,
numai șapte, opt și zece
n-are urmă-n ochii mei.

șade piatră, se sculptează
Cu lumina din amiază.
șade iarbă, se-nverzește
de crivățul ce descrește.

lui Al. Ivasiuc

Se poate, vă spun vouă care veți fi
credeți-mă, se poate

Credeam cuvântul bine spus menit că este
cam totul să ne spună,
tristețea doamnelor aceste
din urmă.

Iarna a prins în suflete altoi.
Ne e frig; și pădurile cad peste noi!

Iată pe dricul saniei abia încap

O, și cât de mult fuseserăm noi doi
aproape înecați în lac,
insuportabil de nefericiți;
de foame

Ultima și " adios" cum spun spaniolii
do, re, mi , fa, mi, fa, sol, do
becarii, bemolii,
numai tu, numai eu,

Lui Virgil Duda

Ochiul se face frumos sau urât
de după ideea de dedesupt.

Luna bătând, înaintează, pe cerul gurii
Ajunge la dinți în curând
Și-un zgomot de smalțuri se-aude,
prelungi cuvinte