Cărămida arsă - Nichita Stănescu

Se naște vorbire ca și cum
ar trebui să fi fost scriere
Mâna străveche o țin acum
bătută într-un cui
de cuneiformă

Nu te sparge cărămida arsă.
O să te citească și pe tine
cel care nu s-a născut azi-noapte,
mâine noapte,
altă noapte,
altă pururi altă noapte,
când desigur nici n-o să mai fie noapte
ci un soare fix, nemergător
ne va sta bătut în mijloc
la un cer din viitor.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.