Gerra Orivera - poeziile altor autori

ordador, trăiește-mi raza
oasele negre, carnea violetă,
fi-mi aripa de praf și piază
de tot secretă.

Mâna-și lasă deci fantoma ei în obiectele pe care le atinge
Nu rămân la fel, nici 2 nici 3 dacă
plouă lent sau dacă ninge.

Mănânc libelule pentru că sunt verzi
și au ochii negri,
pentru că au două rânduri de aripi
transparente

Prea repede se schimbă ceea ce numim
stări de spirit,
e ca și cum același mim
într-o cazarmă ar adormi mereu

I

N-am cer. Ce e mai departe de mine sunt eu,
negrul și înlăuntrul. Cerul meu este de carne neagră.

Casă locuită, aidoma unui corn de taur
dacă pământul ar avea împuternicirea să fie taur.
Apoi, lăsarea de seară
peste ființele mișcătoare ale câmpului.

Cu fulgere amestecat e piscul meu!
Nici arsă, mâna ta nu-l va atinge.
Din toate stâncile,
strigând mereu, îți zdrențuiesc tărcata ta meninge.

Nu mai avea curaj să se întoarcă acasă.
I se înfrumusețase de singurătate muierea
Îi devenise mireasă.
Un fluture cu două aripi ținea ea

'Atât de distrat era când vorbea, încât uită cine este,
cu cine vorbește, în ce timp și în ce loc vorbește
C. SUETONIUS TRAMQUILLUS - CLAUDIUS XL.

Oase de pasăre să-mi fie
cuvintele,
oase de pasăre dând gândurilor
acea formă prelungă