Gerra Orivera - poeziile altor autori

Am dreptul să am și eu femeia mea.
Ea are dreptul să aibă aripi plutinde.
Plutirea are dreptul să fie sub o stea,
stea cu un corn și cu un dinte.

Sunt atât de fericit astăzi
de parcă mi-aș lua la revedere de la viață,
de parcă mi-aș băga în inimă un măr
ca să nu mai bată ci ca să stea dracului, –

Nu se poate decât o singură dată.
A doua oară nu este decât o amintire.
Dragi, lungi și creștinești de cimitire
în care inima mea o îngropam împărată.

Nevinovata, toată mirosea acrișor
Se uita cu ochi mari la mine
ca și când as fi avut vreun înțeles
Toată era ca de iepuri un nor

Patru evanghelii scrie-vom despre căderea
frunzei în toamnă.
Matei zice-va:
- Frunza de verdele verdelui cădea-va în toamnă.

Eroarea e proaspătă ca un copil
și neîncăpătoare în făptura lui.
E crudă, ca iarba în încolțire
și viguroasă ca duhul subțiorii

Cea mai mare raceala tot mai are un tu in mijlocul ei,
dupa cum focul cel mai mistuitor
se ridica din gura unui lemn
Chiar si dezesperarea poarta in pantec

Dacă ar fi să mă uit la mușuroaie
și dacă ar fi să mă uit la stup
dacă ar fi să mă uit la menhirul de cetate al termitelor
sau dacă-ar fi să privesc pe vârful muntelui

[ Gânduri ]


I

Urlă în mine inima
ca pasagerul lucid
într-un avion ce se prăbușește
în flăcări.