Logodnă - Nichita Stănescu

Nu mai avea curaj să se întoarcă acasă.
I se înfrumusețase de singurătate muierea
Îi devenise mireasă.
Un fluture cu două aripi ținea ea
Pe urechea ei stângă,
Încercându-se și neputând să plângă, —
A levănțică mirosea duhul,
A toate păsările zburătoare, văzduhul!
Ea sta întinsă și albă,
Pe deget îi strălucea ca o cometă
Căzătoarea verighetă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.