Prin tunelul oranj(V) - Nichita Stănescu

Se liniștiseră copacii și zâmbeau
și surâdeau spre mine,
iar eu știam: în curând
ei or să moară.
Se liniștise vrabia din gând
și-mi ciugulea cuvintele din palmă
și eu știam: în curând
ea o să moară.
Se liniștise calul de o șea,
iar muntele se liniștise tot de vulturi
neliniștit stăteam,
urlând stăteam
ca să-i îngrop în gânduri
și mi-era frică și nu surâdeam.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.