Gerra Orivera - poeziile altor autori

Basmele le-ai uitat, și poveștile, copilărie agățată de toate fereștile.
Ți-aduci aminte cum
trecură prin tine cizmele brune, cizmele haine, și ochiul tău, speriat, printre case și
neîmplinitele tale oase, urcând cu mâinile subțiri și cu genunchii ruinele nopții, pe muchii.

Îmi pun cuvântul pe gândire
și ea se rupe strigând și urlând
O, de-aș avea o cât de câtă greutate
aș putea să zbor

Eram înconjurat de jur-împrejur de un aer
rece, fără a fi friguros. Un sentiment de siguranță plană
asupra puterii mele,
și o neliniște plăcută izvora din lucrurile

Dormeam atât de dus într-un iepure
încât alergarea lui speriată
zguduindu-mă m-a trezit somnoros
și m-a lăsat să dorm

Mă pregătesc pentru un arbore mare,
destinat să fie numai și numai miros,
nările fructelor crepusculare spre vegetalul
vânat le-am întors. Mă dezbrac de scoarță și de cercuri

Când am tăcut
O lacrimă îmi umezea obrazul
Și nu tăcea
Și tot voia să strig, să-ntreb

Nu pot să mănânc decât forme, scoarțe,
învelișuri și atât, ceea ce privirilor enorme li se
înfățișează urât. Rod, pentru că am dinți de rodii.
De la fildeș am învățat spirala când taurii, tigrii și celelalte

Ei știu că pământul e amintirea și trupul
tuturor plantelor, tuturor animalelor, tuturor oamenilor care s-au petrecut.
Ei trec pe suprafețele pământului, acoperindu-l cu umbrele lor mănoase.
Ei trec pe

Întins pe spate stau și zic,
deasupra cu inexistente stele,
a boală de „a fi", fiind nimic e -
un fel de-al lui, printre-acele

Berea udă brațul unor trecători
Paharul cântă descheiat
Mă-ntrebi de vremuri și de zori,
Și uit răspunsul care ți l-am dat !