Gerra Orivera - poeziile altor autori

Te-ai înstrăinat de mine, mamă,
nu-mi mai dai din țâță de mâncare,
ci din mână,
Am ajuns să avem masa în casă, mamă,

I

Nu am nimic. Al meu nu este totuna cu mine.
Numai însumi există,

Bărbatul este un animal indirect,
Gingaș sufletul lui
de neînțeles este.
Umbra unei frunze o ține în brațe,

Incet, sub pașii ceasului venit,
se sterge, sur, noptirea-albastră
...și tot mai e ceva neîmplinit
și singur, în iubirea noastră...

Ce putine sunt ale noastre din noi
si cat de putina de murdarie, dezesperanta, Doamne,
este in noroi
si cata de zgarcenie de alb se afla

Bate întotdeauna alt clopot,
genunchii mei stau în altă biserică
și-n altă vreme.

E-o liniste ca la-nceput. Printre nouri,
stelele le numar, toate cate sunt.
Bataia inimii se sparge-n pamînt

În cearcăne verzui te ocolesc departe
vibrațiile ierbii, arcuite tandru,
și le ivești, și le azvârli în jururi, sparte

Mi-ar trebui un piept de taur ca sa-l tai
leagăn sângeros și perna sa fie
inimii mult mărite care-mi bătuse pana acum
plecata din mine-hrănind cu sângele ei

Leneș cântă piatra
cu păsările cerului.
Leneș cântă muntele
cu nisipul deșertului.