Gerra Orivera - poeziile altor autori

Despre patrie se pot spune
cuvinte scrise cu colțul inimii
noastre suspendate în aer, albe
spume ale mării acesteia, albastre.

Mi se arată
Savonarola care-mi zise :
Să ardem copacii pe rugul vanităților,
să ardem iarba, grâul, porumbul,

Tu suflet pustiu ce stai hăituit
în noapte răsună doar ploaia,
Ești singur, nebun, de lume fugit,
Și singur îți duci întristarea.

Răcnet perpetuu, răcnet de femeie născând femeie, una din
altă, altă din altă, pe închinarea căderii spre tot
ceea ce e ombilic legat la un capăt de durere,
de durere țipată,

Eram atât de atent, încât se stingea-n cupole amiază,
iar sunetele înghețau în jurul meu,
prefăcându-se-n stâlpi răsuciți.
Eram atât de atent,

Ei vin în șir, albi și verzi,
rupți de lucruri, rezemându-se doar
în propria lor inimă, și ea - zvârlindu-se
și prăbușindu-se-n sine, neclar.

Alergam atât de repede încât
mi-a rămas un ochi în urmă
care singur m-a văzut
cum mă subțiam, -

O, voi ficțiuni,
dulce lemn de tei.
Deseori răsfoiam cartea neliniștit
să văd dacă se termină bine.

Pietre sub care curg celule verzi
Ferigi, o voi ferigi!
Vino și bea-mă cu botul atât de uscat încât
nu mai poți să mai strigi.

Încerc să mă trezesc din uitare
Nu pot să renasc adormit,
Copilul ce-am fost spre alte hotare
'Și-ndreaptă privirea de om obosit .