Gerra Orivera - poeziile altor autori

Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădină cu stupi.
Voi treceți pe drum, vă uitați printre gratii de poartă
și așteptați să vorbesc. - De unde să-ncep?
Credeți-mă, credeți-mă,

Pe lespezi dacă te-apleci
auzi scarabei sărutând părinteștile luturi,
crengile noastre căzute-n adânc, în ținuturi
amare și reci.

Și în deșert se luptă ochii
În lacrimi să cuprindă zarea,
Căci întuneric mi-i îneacă
Și mi se tulbură cărarea.

Iubind –ne-ncredințăm că suntem. Când
iubim,
oricât de-adâncă noapte-ar fi,
suntem în zi,

Îmi place să te văd în cuvenitul cadru.
Sub, ruginii și roșii, frunzele de viță:
în asfințit, când lucrurile toate se desăvârșesc,
făcând un pas, și încă unul, înapoi spre schiță.

Nemișcați deodată brazii!
Sevele se-așază-n noapte.
Iese liniștea din munte
unde locul i-a fost strâmt.

Umblu-n neștire pe potecă.
Prin vale caut muguri, semne.
Moștenitor eu sunt al iernii.
Mai curge-ngheț pe apa Cernii.

Ajuns-am prin pulberi și miriști
unde răzbat fără sfat numai unii.
Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști
după mersul albastru al lunii.

Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.

Spun unei fete: Cu luare-aminte fii
printre lumini! Adesea ele dor,
și-aproape toate te silesc, făcându-ți zi,
s-așterni pământului o pată sumbră.