Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ah, mă înspăimânt: ești prea frumos!
Părul tău pe care cade seara
strălucește fastuos și tragic
ca ecoul sângelui pe scuturi.

M-am deprins să fac din gesturi volute
în jurul copacilor, în jurul coloanelor,
să împletesc îmbrățișări revolute
în jurul soarelui, în jurul pământului.

Furtună se vestea pe dealuri. Toată noaptea
de luni spre marți la orizont s-a adunat.
Munții de nori, amenințându-ne din partea
de sud, străluminați de tunete au stat.

Cântăreți bolnavi
Purtăm fără lacrimi

o boală în strune

Precum un ulcior
pe roata olarilor
crești zveltă: ușor
subt pavăza larilor.

În noapte sori bătrâni
se-ntorc spre obârșia lor niciodată uitată.
Singurătatea mea răsună
prin satul cu coperișele negre.

În fabula verde și caldă-a naturii
tu crengi ai, iubito, nu brațe,
și muguri îmbii, cu mlădițele prinzi.
Descinzi dintr-un basm vegetal, al răsurii?

Pe-un stâlp Dumnezeu se coboară
în chip de porumb –
și micile cruci de lemn
par o ceată de copii buni,

Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sunt.
Undeva pe câmp
a murit fratele vânt.

De când viața mea te știe,
o suferință port mereu:
Frumusețea ta-i o poezie
pe care n-am făcut-o eu.