Gerra Orivera - poeziile altor autori

Argatul, auzind că-l cheamă,
S-a turburat, de bună seamă,
Și ce miră mai mult oierul
E că-l chema la curte chiar boierul.

Să fac numărătoare.
Deschide palma-ntreagă.
Dă-mi degetul cel mare.
Din celelalte patru, mai depărtat și sprinten

Măgarul, călărit de un unchiaș.
Îl duce fiul de dârlog.
Și nici nu au intrat încă-n oraș,
Ca trei muieri, cam slobode, mă rog,

Un scriitor ilustru ajunse proprietar
Pe scris și pe tipar.
Dă tuturora aspre mustrări, dojeni și lecții,
Înverșunat, la pândă în sute de direcții, -

Un samsar, odinioară,
De prin Țara Românească,
Învățat voind să pară,
Nu știa nici să citească

În desagi, pe umăr, văru-meu Păcală
Aducea-n târg ouă și smântână-n oală,
Numărând la mână cât e săptămână,
Cumpănea cu ouă, brânză și smântână,

O carte proastă, dar legată-n piele,
Cu aur pe cotoare și cu stele,
Luxoasă, lustruită și bogată
Stă-n raft ca o cucoană bosumflată

Îl simți cum te pândește din pânza lui de aur,
Păianjenul cel negru, cu genele de taur.
Corect în redingotă, joben, mănuși, monoclu,
Își face meșteșugul, discret, de mare cioclu.

Un om umblă să bage-n casă
O scândură de brad, cam noduroasă.
Nu-i vorba că-avea noduri, dar tocmai ca s-ajungă,
El scândura aleasă și-o alesese lungă.

Într-un județ de miazănoapte,
Din sat în sat, din zvon, din șoapte,
Se știe că și-au rupt genunchii,
Până la groapă, tații, frații, unchii,