Gerra Orivera - poeziile altor autori

Când fiecare celulă de sânge din noi
devine o inimă,
atuncea suntem bolnavi.
Dar numai iubirea

Greu e totul, timpul, pasul.
Grea-i purcederea, popasul.
Grele-s pulberea și duhul,
greu pe umeri chiar văzduhul.

Sunt ostenit ca drumul și uscat ca praful. Mai sunt izvoare
pe pământul nostru? întreb și caut. Frunze-nlătur cu piciorul.
Foi ruginite cad, se-ngroasă vraful.
E tristă luna azi în Dacia

Pe marginea
Vistulei
semănătorii se uită pierduți în sorburi.
O, pe subt ziduri și-n scorburi

Azi trăiești în legenda ta
cum ai trăit în câmpuri și în sat:
Mi-aduc așa de bine aminte
de mâinile tale grele ca tăvălugul

Miră-te, dezmiră-te
zilele pădurii,
zile ale facerii,
zilele răsurii.

Anul adaugă un inel tulpinii,
când pomul e încă suleget,
cum mirele pune miresei
veriga în deget. În jocurile și-n frumsețea Firii

Stelele, ce-i drept, mai sunt deasupra, toate,
dar
Dumnezeu ne trece sub tăcere.
Tenebrele n-au capăt, lumina n-are înviere.

Într-o piață veche mi-e popasul. Adast, să-mi umplu
înc-o dată ceasul
privind la o statuie de aramă,
rămasă-aci din veacuri de candoare. O vrajă-n preajma ei

Cu lira mea de grindini bântuită,
pătrunsă dureros de-un nor,
aș mai putea, în jocul vârstelor,
cu tinerețea ta alături în arenă