Gerra Orivera - poeziile altor autori

Puștiul:
Bolnav, de fierbințeli îi arde fruntea
Și trecătoare
Vedenii îi apar în creierii de nisip

Dăinuind în noi
mai mult decât în morminte,
pe drumul lor viu
strămoșii se uită, subt soare, mereu înainte.

Natura-și împlinește ciclul
și iarăși de la cap și-l ia. Istoria înaintează pe
Via Appia. Astăzi ca și alte dăți
înalță apeducte-n deșerturi,

Grămezi de frunze-n cercuri.
Octomvrie deplin.
Răzbat doar anevoie prin
foșnirea roșie-a coroanelor

Prin luturi, zgură și putregaiuri,
prin elemente străbat.
Călătorule, ai încredere-n graiuri
cum este al meu. Nu sunt un zeu,

Viața mea! O clipă de-ar fi fost să ție,
am întrerupt cu ea
o veșnicie. Și-am ispășit
cu suferinți - o mie. Am ispășit

Spre diminețile tale râd,
soare vechi, soare nou.
Paseri aprinse se zbat prin văzduh.
Cine mă cheamă, cine mn-alungă?

Adânc, adânc, în inima pământului,
În roșii vâlvătăi
Se mistuiește iadul,
În pâra-i purpurie pâlpâie potop păcate

Iar noaptea câteodată-ntunecate gânduri vin
Și-mi sug nectarul din potir:
Mi-e inima atunci
Ca florile cari își deschid

Calea Lactee abia ghicită se pierde
scrisă în noapte fierbinte și calmă,
ca linia vieții runic săpată
într-o imensă zăbavnică palmă.