Gerra Orivera - poeziile altor autori

În satul meu, în Câmpul Frumoasei,
în preajma turnului, pietrele stau
pe subt plopi. E primăvara și pietrele -
Unele poartă încă inscripții chirilice.

Pe gorgane se strecoară
o făptură-ncinsă-n sfoară.
Chefuiesc pe cântul strunii
în cetate căpcăunii.

Ascultă pe drumuri de cer, pe înalte, cohorte de păsări sălbatice-n noapte. Ce-ți lasă în urmă? Ce-ți lasă în față?
Tomnatic imperiu, izvoare ce-ngheață. Curând căpriorul
la ochiul de apă închis - cu copita zadarnic mai sapă.

Isus grăbea spre sat și gândul îi zbura aiurea:
,,În ochii ei era numai păcat
Și numai crima
Era în mâna ei și-n strângerea-i fierbinte -

Unde ești, Elohim?
Lumea din mâinile tale-a zburat
ca porumbul lui Noe.
Tu poate și astăzi o mai aștepți.

Neglorioasă e această floare,
Făcută din stamine și pistile,
Fără de nici o urmă de petale.
Dar ce suav miros - de șapte zile

O înviere e pretutindeni, pe drum
și-n lumină deșteaptă.
Ochii mi se deschid umezi, și sunt împăcat
ca fântânile din imperiul lutului.

În azur se simt întoarceri.
Vânat fum de vreascuri ude
S-a întins în tot orașul.
Undeva un zbor s-aude.

Vino, taică să te-nvețe
Cum să ai și două fete,
Una-ncoace, alta-n spate,
Jumătăți și jumătate.

Un biet plugar, odată, să-l sufli, să-l dai jos,
Își înjghebase-o trișcă și fluieră frumos.
Stă-ntr-un bordei, departe, la marginea de sat,
Dar se-auzea cum cânta din fluier, suspinat,