Gerra Orivera - poeziile altor autori

Un lazaret clădit în papainoage
Slujește-n șes s-adune pe răniți.
Aduși pe tărgi, ca niște șomoioage
De cârpe-n sânge negru, și zgârciți.

Sunt în mine niște doi
Și-ncerc chei mai vechi și noi
Pentru taine, să descuie.
Ușile-s bătute-n cuie.

Conferință humoristică în versuri.
Rostită pe scenă Teatrului Național din
Iași la un festival al societății pentru pro-
filaxia tuberculozei.

îmi voi ucide timpul și visurile, deci,
Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieții mele.
Drept mulțumire ști-voi că cerurile reci
Vor strecura prin găuri lumina unei stele.

De ne-ar ajunge numai icoana ce o lasă
O undă lângă luntre, un povârniș de casă,
O vatră-nvăluită-n cenușă către seară
Sau un tighel de piatră pe-o cruce seculară.

De ce-aș fi trist, că toamna târzie mi-e frumoasă ?
Pridvoarele-mi sânt coșuri cu flori, ca de mireasă.
Fereastra mi-este plină
De iederi împletite cu vine de glicină.

Între iezii din cireadă
S-a născut de-o săptămână
Dintr-o capra mai bătrână.
Dar zburdalnică, o iadă,

Dar ochii tăi ?
Albaștri, verzi, negri sau căprii
Zălog a nu se-știe ce mute mărturii.
Câte stihii senine adânc se zbuciumară,

Durerea mea de vineri duminică-i mai dulce.
O gust mai mult când sună un clopot dintr-o turlă.
De ziua săptămânii mi-e milă și mi-e silă.
Anu-i opac și vremea s-a-ngroșat,

Nenea Acul, tata Ață
își pierdură dimineața
Pe un cot
De postav sau seviot.