Un lazaret clădit în papainoage
Slujește-n șes s-adune pe răniți.
Aduși pe tărgi, ca niște șomoioage
De cârpe-n sânge negru, și zgârciți.
Sunt două mii dintr-alte mii de frați
Și-i arde-arșița-n câmp. ca un blestem.
Sluți, ciuruiți de gloanțe, despicați.
Fără bărbie, fălci și umeri, gem.
întinși pe rând de-a dreptul în țărână.
Trei medici îi aleg cam pe-ntâmplate.
Cei fără brațe pot să mai rămână.
Sunt ridicați ciuntiții jumătate.
Din gârlă fiartă vine în sâcâie
Leșia apei: gurilor li-e sete.
Până a fi culeși pentru spitale l-așteaptă agoniile încete.
Un nor de muște, pus pe fiecare, îl dumică bucată cu bucată,
Neputincios de nici-o apărare,
Sugându-i buba ochilor umflată.
Au și simțit din depărtare corbii
Și-n stoluri peste lagăr s-au lăsat.
Iată-i în lupta crâncenă cu orbii,
Smulgându-le cu pliscul tifonul sângerat.
Distribuie: