Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cu nările-n perete, un șir de armăsari.
Cu jarul sub ciocane, un pâlc de potcovari
Par de la brâu la scule de zece ori mai mari.
Pe nicovală fierul ia chipul cuvenit

Ce nu ar da Sofocle sau Virgil
Pe lampa cu petrol și cu fitil
și pe cutia noastră cu chibrituri!
și purpură, și lauri și nimb-oval și mituri.

Pământul antic s-a civilizat.
Nici nimfe, nici naiade, nici sirene.
Crucificate ritmic și alene în așternutul undei ondulat.
Pe coaja bulevardului de smoală.

Nu te juca de-a blestemul, părinte,
Că este foc blestemul și nu minte.
Nedrept, te fulgeră pe tine
Și nu-nțelegi de unde focul vine.

O! cine-ar zice că pe-aici
Au fost vreodată flori,
Privighetori,
Și cărți citite cu ochii mici,

Păstrează lacrimile în urcioare
Și-ascunde-o, copila mea, departe,
Comoara cu mărgăritare.
Plânsele lacrimi sunt mărgăritare moarte.

Păsările negre taie, înghețate și greoaie.
Cu aripile deschise.
Cerul ce le amorțise, într-acolo,-n asfințit.
Prin văzduh înțepenit.

Undă-ntinsă, val cu val,
Până-n malul celălalt
Spală-n lapte de opal
Cerul scund și plopul nalt.

E trist diaconul Iakint
Și temerile lui nu mint.
Fur și tâlhar întru Hristos,
El printre frați trecu sfios.

Dacă ochilor tăi le-ar plăcea
Nevăzutul și neștiutul, ai putea
Veni la mine, parcă,
Și te-ai lăsa primejdiei din barcă.