Mâhniri - Tudor Arghezi

E trist diaconul Iakint
Și temerile lui nu mint.
Fur și tâlhar întru Hristos,
El printre frați trecu sfios.
Trupu-i bălan de osândit,
Cu pravila s-a răzvrătit
Și, făcând cruci, bătând mătănii
Se simte stârv între jigănii.
Toți sfinții zugrăviți în tindă
Cu acuarelă suferindă,
Ai cinului monahicesc,
Scrutându-l, îl disprețuiesc.
Căci pe când schivnicii cu toții
Se pedepsesc amar, ca hoții,
Cu post uscat și ascultare,
Jertfind în Săptămâna Mare,
La el, azinoapte, în chilie,
A-ntârziat o față vie,
Cu sânii tari, cu coapsa fină
De alăuta florentină.
Și Dumnezeu, ce vede toate,
În zori, la cinci și jumătate,
Pândind, să iasă, prin perdea,
O a văzut din cer pre ea.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.