Gerra Orivera - poeziile altor autori

Baba Moartea, zgârci și piele,
Se strecoară prin zăbrele,
Pe un pat, într-o odaie,
Arde-o fată, de văpaie.

Ghem de spini și țepi uscate,
Stă-ntărit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.

Într-o ramură-nflorită
E-agățat un cuib, în tei.
Ramura e legănată,
Legănându-și cuibul ei.

Nainte de-a lăsa condeiul să zacă
Uscat, ruginit și frânt
Ca o surcea, ca un crâmpei de cracă,
în nisip, în pământ,

Într-un lac alb de lumină.
A ieșit o lună plină.

Ecourile-acestea, pentru tine.
Ți le-am cules din vuietele line.
Vezi, nu mai zace nici-o coardă stearpă,
De când trecu dantela ta pe lângă harpă.

Copacul, vântul au venit de-aseară
Și cheamă gândul istovit, afară:
Li-i dor de el, că nu se mai adună
De multe nopți, să umble împreună.

Șopârlele verzi și cenușii, din chiparoși,
Se uită la tine, șopârlă

Albă, cum coși

Fata noastră e bolnavă,
Fata mea și-a dorului.
În vârful piciorului
A-nțepat-o cu otravă

Zi cu zi, îmi faci cadou,
Puică galbenă, un ou,
Și nici n-ai avut habar
Că-mi lași zilnic în cuibar,