Nainte de-a lăsa condeiul să zacă
Uscat, ruginit și frânt
Ca o surcea, ca un crâmpei de cracă,
în nisip, în pământ,
Dă-mi voie să-l înmoi în apă tare
Și cu stihurile mele din urmă să fac însemnare
Caligrafică, pe piele.
Pentru că dragostea când ți se-ațâță
Să le citească cel ce ți-o cânta.
Pentru ca pruncul tău, sugând la țâță,
Să-nvețe-n frumusețea ta.
Pentru că noaptea, în oglindă,
Privindu-ți sânul scris.
Strugure, dudă sau ghindă,
Să te uiți în carne, și să ghicești în vis.
Acesta e sufletul meu,
Râse.
Rugați-vă pentru el.
Distribuie: