Gerra Orivera - poeziile altor autori

Departe, prin suflet, prin zare
Alb crește din lac.
Deschis în tăcerea cea mare,
Un templu, din veac.

Steaua lămpii, suflet palid, în odaia parfumată
Expiră subt catifeaua de-aur roșu fulgerată,
Draperia ondulându-și crinii candizi sângerați,
Și-n penumbra rubinie, voluptate plutitoare.

Era seară și subt stele amândoi stăm visători
Cimitirul, alb subt lună, înmuiat era-n culori,
Se-ntindea spre dealul verde, și-n dumbrăvi privighetori
Modulau prin pomii negri o sublimă armonie.

Mă uit în cer, mă uit în pământ.
M-am întrebat cine sunt.
Gânduri se duc, vin
Din vânt, din senin,

Mâna
Maicii
Scântila de la ușă
Ii moale ca o minune.

Duc pământ pe tălpi
Cît cuprinde pămîntul.
Mi-am făcut opinci din șesuri,
Corăbii din talaze

Trecutul acela e-al meu,
Că zilele lui mă cunosc,
Trăite cu alții-n vileag,
Tangent și-n zigzag.

Pe pietrișul roșu-n parc
Zboară pilcuri frunze roșii
Cu fazanii și cocoșii
Subt al cerurilor arc.

Neavând de lucru-n câmp.
Nici în luncă, nici în dâmb,
Că muriseră și pomii
De arșițele

Ar fi vrut să nu mai spună.
Că plângând mereu la lună,
Umblă-n gol și în furtună.
Noaptea fără de hodină,