Gerra Orivera - poeziile altor autori

Băbuța-și cată la răspântii satul,
Băieții, casa, fetele, bărbatul.
Movila asta mare să fie satul ei,
Grămezi de bârne arse și, de pământ, sau ce-i?

Făptură-ndură-te-mprejuru-mi în fiecare ceas întreagă,
Acoperă-mă-n flori și iarbă, ca un bordei,
Fără să-ncerce mintea mea să te-nțeleagă,
Silește-mă să te visez de-a pururi și să te cânt în cor cu-ai mei,

Nu știu cum se-mpreună stihiile cu sorții,
Ca blestemul dreptății are puterea morții.
De nu te ocrotește norocul în delir,
Nu scapi să te ajungă nici mort în cimitir,

Maică, mulți te-au dușmănit,
Că ești neam blagoslovit.
Unde sapă sapa locul
Sare din pământ norocul.

Nu era încă nouă sute șapte,
Dar nu curgeau miere și lapte
Pe Argeș, Olt și Vedea.
Nu erau ale tale nici livada,

Fumu-i gros și-abia te văd.
La conace e prăpăd.
Ce blestem și nenoroc!
Magaziile-au luat foc.

Un avânt nestăpânit
I-a-nviat și-ndrăgostit
Juni mai noi și cotoroanțe,
Cu principii și nuanțe

Iată-l, blestemul s-a-mplinit,
înzecit, însutit, înmiit,
Din colb, din glod, din bătătură,
Din vii, din morți, din dragoste, din ură,

E advocat vestit, dar cam peltic.
Avea ceva subt limbă,-ncă de mic.
De când umblă cu gâștele prin sat,
Nebănuit că iese un mare advocat.

Pițigoi, pițigoi,
Nu mai treci și pe la noi
Umbli prin copaci străini
Și te văd pe la vecini.