Satul ei? - Tudor Arghezi

Băbuța-și cată la răspântii satul,
Băieții, casa, fetele, bărbatul.
Movila asta mare să fie satul ei,
Grămezi de bârne arse și, de pământ, sau ce-i?

De la biserică la școală
E numai câmp de țară goală,
Cenușă, scrum și zgură,
Și câte-o urmă, ca de bătătură.

Mai șocate câte-o rămășiță,
Fum prăbușit de stuh și sită.
Pribeagul suflet șchioapătă-n femeie
Ca-n candelă, pe stinse, o scânteie,

Și cumpăna, la puțul lui Zamfir,
Se-nalță ca-ntr-un cimitir.

Câte-o grindă, prinsă-n căprior,
Se-ncrucișează neagră, dintr-un fost pridvor.
S-a îngrijit, în post, ocârmuirea
Să semuie, de Paște, răstignirea.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.