Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ai îmbătrânit băiete,
Cântând stihuri și ștafete,
Potrivind, ascuns de lună,
Vorba-n fluier, care sună.

Din nou străbate iarna, întocmai ca-n trecut,
Cu-aceleași obiceiuri, mereu nestrămutate!
Ostrețe până-n ceruri, miresme pipărate,
Movili de crizanteme și-un vânt ce-a mai bătut.

Crezi basmul c-a sfârșit și s-a pierdut
Și el de-abea-i la început . . .
Când seceta mai stearpă și ți se pare
Atuncea podidește izvorul tău mai tare

Tot ceasul îmi aduce un dar și-o jertfă nouă,
De vreme ce lumina primește să-mi lumine.
Câmpia scoate-n brazde bijuterii de rouă
Și pomii pun coroane și nimburi pentru mine.

Luna s-a suit în zare
Din pământ, cât o căldare,
Și pe cât se tot ridică
Moara-n râu se face mică.

Gândirea vine de la sine,
Pe căi ascunse și străine,
Când n-ai chemat-o, fără știre
Pe firu-i nevăzut, subțire.

Hai mărgele! Ia mărgele!
Cerul meu e plin de ele.
Giuvaere, cruci, podoabe,
Câte trei și patru boabe,

De la Jii, în drum, încoace,
Nici o vatră nu mai coace,
Nici un coș nu scoate fum,
Cât îi târa, câmp și drum.

O altă taină, limbă, nu știe cum răsare
Și cum se zămislește după ținut și soare,
Mai limpede, mai aspră, mai posacă.
De ce nu poate gândul, ascuns în el, să tacă?

Tu, pentru stârpitură cu-o slujbă peste oale,
Iei temnița și ocna Prea Înălțimii sale,
El caută război,
Războiu-i pentru trântori, iar lupta-i pentru noi.