De la Jii, în drum - Tudor Arghezi

De la Jii, în drum, încoace,
Nici o vatră nu mai coace,
Nici un coș nu scoate fum,
Cât îi târa, câmp și drum.
În vetre-n nici unele
Nu-i aprins tăciunele.
Drumu-i lung până la Jii ...
Vitele-au tânjit în iarnă
Mai mult moarte decât vii.
Abia calcă, se răstoarnă.
Una-i șchioapă, alta-i oarbă,
Toate-au chică, toate barbă,
De răbdare, de flămânde.
Au și coarne și-s și blânde
Și pe nemâncatele,
Binecuvântatele!
S-au smerit bietele vite,
Parc-au fost călugărițe.
Ochii-ntregi și ochii lipsă
Bat ca din Apocalipsă.
Rod în gard și-n cimitire
Lemnul crucilor subțire.
Pe la Sfântul Niculaie
Mai rămân niscaiva paie
Și coceni, de cap de vită,
Pe o streașină belită.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.