Gerra Orivera - poeziile altor autori

Adiat de sicomorii parfumați de elebor
Nilu-și duce către
Theba cadențarea-n solzi de aur.
Și subt nori de libelule, îndoit ca un balaur,

Nemulțumiți de naiuri, de scripcă și de flaut.
Mă-ntreabă cei de-alături de ce te tot mai caut,
Că ei au știri mai bune că nu ești, nici n-ai fost
Și dintre toți cuminții rămân eu cel mai prost.

Obrajii tăi mi-s dragi
Căci sânt curați ca lacul
Prin care până-n fund
Se vede-ntreg copacul.

Adormită pe plocate,
Te-ai trezit pe jumătate
Și ți-e frică și sfială
Că te prinde ziua goală.

Păianjenul visării parc-ar sui cu frică.
Parc-ar călca pe firul nădejdilor întins,
Care-și scoboară vârful, pe cât i se ridică
Un căpătâi în haos, de-o stea, de unde-i prins.

Buruiană, nu știu care
Ți-i porecla de născare
Și nici nu vreau să ți-o știu.
Știu că ești pământul viu

Au trecut vremurile, vârstele, orele,
Fețele zvelte și horele.
Au trecut porumbeii în zbor
Pe deasupra lor,

-Dormiți, dormiți!
Hipnoza nopții suflă boare în mușchii voștri veștejiți,
Și mâine veți avea izvoare
Din spor, pământul să-l stropiți

De zeci de vieți îl cheamă
Pe cel fără vârstă, fără țărm, fără Vamă,
Din singurătate.
Are să vie vântul, poate,

Dacă ce spune cartea, din vechi, e-adevărat,
Că ești din frământarea țăranii cu scuipat,
Batjocora-i plătită cu vârf și răzbunată.
Nu trebuia să cugeți, tu, vierme, niciodată.