Gerra Orivera - poeziile altor autori

Vin, iată-le, tot de la sine,
Frânturile toate spre mine,
Fărâme știrbite și-ntregi
De lucruri pe care de-abia le-nțelegi.

Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.

M-am chinuit să-i dau acestei vorbe înțeles.
Un înțeles subtil și tânăr mai ales.
E-o vorba ca dantela de ușoară
Și care toată vremea înfășoară.

E prea târziu să mă iubești,
Mai stai puțin să te gândești.
-Nu te-a mișcat, - sunt câțiva ani, '
Plânsoarea mea. - Setea de bani

I-aud bătând în poarta încuiată.
E-o mânăstire veche între tei.
I-au apucat furtuna și bezna și își cată
Un adăpost cu turma după ei.

Toate stelele care-au trecut
Prin zăbravnicul meu
S-au ridicat într-alte roiuri,
Intrând într-alte nopți.

Iată, sufletule, stihuri fără chip,
Fără sunet și fără de răspuns,
De pulbere și de nisip.
Primește-le, murmură-le.

Un plop uscat și lângă plop o școală.
Jurâmprejur, tăria goală.
O veșnicie uriașe, nentrerupt
Albastră-n șes, în zări, sus, dedesubt.

Pacea e-n țară, pacea e-n afară,
Hotarul, liniștit cum n-a mai fost,
Și șesurile, azi la adăpost,
Plugarii noi le fulgeră și ară.

Iuțindu-și caii către sat
Un țăran venea întârziat.
Vânduse, pesemne,
Niște lemne.