Gerra Orivera - poeziile altor autori

Munte-ndreptat cu piscul în
Tărie
Și neclintit în visul de azur.

Stă singuratec câinele.
De pază
Nu știe cui, pe la amiază:
Fântânii rupte, spânului uscat.

Subt povârnișul caselor de sită
întârzia din ceruri o șuviță,
Oprită-n marea moartă a nopților din sat;
De-o cracă neagră de potop uscat.

Singure vin lucrurile din trecut.
Duhul lucrurilor fără ființă, fără umbră.
Vin din buruienile vremii,
Din catifeaua putregaiului.

într-o vreme la-nceput
și-ntr-un leat nemaiștiut,
Care, nu pot să însemn,
Casele erau de lemn.

Norii se duc;
Escortă funebră, duc toamna-n mormânt,
Grămezi de lințolii destramă-se-n vânt
Și corbii medita pe brațe de nuc.

Sufletul mi-e un jucător pe sfoară.
Dar sufletele mele-s două.
Unul întinde sfoară și o desfășoară
Necontenit, tăioasă, vie, nouă,

S-a culcat peste mine o fiară
Fără picioare, cu coarnele arse.
Alergase lanurile de secară,
Și zidul cu nările-l sparse.

Sunt greu cum era grea
Fecioara,
Din
Duhul

Dintre vrăjmașii tăi mai nempăcat,
Unul aține drumul la tot pasul,
Mai ticălos ca toți câți n-au cruțat
Că te-ai născut, nici pântecul, nici ceasul.