Gerra Orivera - poeziile altor autori

Parc-ar fi căzut din cer
Luna nouă-ntr-o livada
Și i-au pus un lemn mâner,
Ca să ție bine-n coadă.

Maica mare are mii
De ani mari între vecii,
Dar mai tânără mereu
S-a-ntrecut cu Dumnezeu.

Frăția ni-i temeiul,
V-o spunem mai cu seamă cu condeiul,
Că scrisul și hârtia țin locul, pe curat,
Și-al omului de-alt'dată, de-acum numerotat.

Trecând ciocoiul, ieri, prin arătură,
Numai l-aud că zbiară și mă-njură.
Ce ți-am greșit, boierule, zic eu?
De mă tot faci tâlhar și derbedeu?

Un altul zise : - Oameni, ca să-nțelegeți bine
Tot rostul fără seamăn, ce vi se și cuvine,
Și noi, tâlmacii legii, ne-am hotărât supuși
Să ascultăm porunca unei mai măr păpuși.

Un colț de țară urcă lin Carpații,
E al ciocoiului, și prost și îngâmfat,
Care-și tot strigă de un timp argații,
Să ducă vitele la adăpat.

E-o domnișoară-nnalță, subțire și trecută,
Și nu e nici femeie de tot și nici bărbat.
Cu noaptea-n cap se duce la plug și semănat,
La secerat, la coasă, călare și ciufută.

La Mitropolie-n față
Parcă-i slujba, parcă-i piața.
Droaia de cu dimineață,
Ca la urs, ca la paiața,

Îi țes țării, pe gherghef,
Fire-n jur, ca de sidef,
Să ne sugă, ca pe muște,
Când se țin să nu ne-mpuște.

Am un bazar de zări și firmamente
De cioburi noi de lună și planeți.
Aștri defuncți atârnă de păreți,