Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ici și colo rupte cumpeni ale puțurilor seci
Scot a jalei scârțâire pe când vântul suflă-n ele
Și le mișcă și le-apleacă, iar în aer rândunele
Vii săgeți spre cerul negru, în nebuna vijelie

Ceaslovul de la parastas
Îl răsfoiesc întâiași dată
O foaie-n mijloc i-a rămas
De patru veacuri netăiată.

Infinit! Infinit! Adună-ți bolțile deodată,
în șuier prelungit -
Și-n fruntea mea secată
Și-n pieptu-mi aiurit

Babel-au ba,-mpărații lucrară-n lumea-ntreagă,
Ca neam cu neam, alături, să nu mai se-nțeleagă.
Puterea de-mpăcare le-a fost întodeauna
Fățărnicia, cursa, urzeala și minciuna.

Ți-l vâr în brâu, păstrează-l treaz în teacă.
Sprijină-ți pieptul în plăseaua lui
Și-nvață-ncins cu fier de te apleacă
Să-ntâmpini cuviința orișicui.

În mine se deșteaptă o-ntreagă omenire,
Sunt cei ce-au fost pe vremuri, sunt cei se sunt acum,
Câte-o grădină veche, surpat-n suvenire
Mi-aruncă dinainte belșuguri de parfum.

Unde-a plecat, călare, Făt-Frumos,
De nu se mai zărește nicăierea,
Oricât și-ar pune soarele puterea,
Oricât s-ar pogorî luna de jos?

Dimineața, seara, triste.
Triste-s oare-ntr-adevăr?
Umbre-atârnă de batiste
Și de fire lungi de păr.

Ții firea ta de la pământ.
Dai tuturor cu jurământ
Un petec de brazdă și-o groapă.
După ce le-ai dat pâine și apă

Auzise și
Dănuț
Că un ou e cu <<bănuț>>
Și credea că oul moale-i