Gerra Orivera - poeziile altor autori

Bivolul cu coarne de jar
Paște spini, pulbere și lut,
Și lasă scrum și pojar
Pe unde-a păscut și-a șezut.

La gura veciei, simțindu-te de mult,
Am stat ascunsă vremuri, ca mâța, să ascult.
În curcubeie negre, de nopți, te-am așteptat.
Scularea din puzderii s-a săvârșit treptat.

Cristal rotund, pe-o umbră de velur,
Cu inima de-a pururea senină,
M-am născocit din ape de azur,
Am înghețat subt țurțuri de lumină.

Zi albă, zi ușoară, de zăpadă.
Fața de in se-așterne sărutată
Și, proaspătă și nouă, s-a întins
Cu fluturii din ceruri care-au nins.

O cracă-naltă-n balta albă s-apleacă, saltă,
Și vara,-n unda clară, scaldă pe vesela-nverziță;
în vânt un cânt din sălcii zboară spre balta adormită
Să fie ea, - iubita mea? -

Două butoaie merg la vale.
Unul e plin și merge-agale.
Altul e gol și fuge-n goana mare
și hărmălaia doagelor e-n stare,

Aduceți cerneală:
Se face acum socoteală.
Aznoapte, cu luna și plopii,
Opt bolnavi au dat ortul popii.

Taci. Nu te mișca.
Din întunericul meu s-a deșteptat
Și zboară-n văzduhul înstelat
Acvila amintirii. O! nu turbura răsăritul.

Seara stau cu Dumnezeu
De vorbă-n pridvorul meu.
El e colea, peste drum,
în altarul lui de fum,

Sufletul meu își mai aduce-aminte
Și-acum și nencetat, de ce-a trecut,
De un trecut ce mi-e necunoscut,
Dar ale cărui sfinte oseminte