Două butoaie - Tudor Arghezi

Două butoaie merg la vale.
Unul e plin și merge-agale.
Altul e gol și fuge-n goana mare
și hărmălaia doagelor e-n stare,
Stârnind în valuri praful din șosea,
Să bage lumea în belea.

Dați-vă-n lături, oameni buni, că vine,
Ca o furtună, nu știu cine!
Dar larmă nu e de folos,
Butoiul gol e mult mai tacticos.
Așa și omul cel lăudăros,
Pe dinăuntru-i găunos,
Pe când acela care tace
E ca butoiul plin și cu capace.

Unuia-i umblă gura fel de fel.
Celălalt, vorbește fapta pentru el.
Stârnind în valuri praful din șosea,
Să bage lumea în belea.
Dați-vă-n lături, oameni buni, că vine,
Ca o furtună, nu știu cine!

Dar larmă nu e de folos,
Butoiul gol e mult mai tacticos.
Așa și omul cel lăudăros,
Pe dinăuntru-i găunos,
Pe când acela care tace
E ca butoiul plin și cu capace.
Unuia-i umblă gura fel de fel.
Celălalt, vorbește fapta pentru el.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.