Zi albă, zi ușoară, de zăpadă.
Fața de in se-așterne sărutată
Și, proaspătă și nouă, s-a întins
Cu fluturii din ceruri care-au nins.
În dreptul geamului de chihlimbar
E pusă masa
Cinei în altar, învestmântați în aripi,
ca-ntr-o haină, îngerii mici adus-au har în taină.
Din înălțimi, o rază aurie
Ia parte-n bolți la sfânta liturghie,
Și lingura rotundă din potir
Lacrimi a scos și roua de safir.
Un gust ce fuse-n vin și în prescură
I s-a topit ca un surâs, în gură.
Și-n sâni feciori a scăpărat scânteia.
- <<Cuminecă-se roabă ta, Femeia.>>
Distribuie: