Bănuțul - Tudor Arghezi

Auzise și
Dănuț
Că un ou e cu <<bănuț>>
Și credea că oul moale-i
Pușculița cu parale.
Avea ca vreo șase ani
Și visa să strângă bani.
Socotind pe uși, cu cretă,
Cât costă o bicicletă.
Scormonind pe la găini.
Pe subt cloști și prin vecini,
A stricat, pe neștiute,
Ouă cam vreo două sute.
Dar s-a pus plângând să zbiere,
De necaz și de durere.
Ce-a pierdut și ce-a găsit.
Că s-a mai și mâzgălit
Cu albuș, cu gălbenuș.

De atunci și până-acuș
N-a ajuns să se mai spele,
Că intrase mâzga-n piele.
A răcnit și-a mai țipat
Că măcar nu le-a mâncat.
Fierte, ochiuri sau răscoapte,
La cafelele cu lapte.
El crezuse, băiețanul.
Că bănuțu-i gologanul
Sau un leu frumos și nou
Pus cumva în orice ou.

Nu știa că-i stă pe fund.
Oului, un gol rotund
Pentru plod și pentru pui.
Când ia trup făptura lui.
Că subt coaja strânsă caier
Stă păstrat un pic de aer.
Ca. trezit din nesimțire.
Puiul mamii să respire.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi