Dor dur - Tudor Arghezi

Ai îmbătrânit băiete,
Cântând stihuri și ștafete,
Potrivind, ascuns de lună,
Vorba-n fluier, care sună.
Lumea plânge de necazuri,
Tu-ți pui gândul pe atlazuri
Și, de dor de vânt și mierle,
Faci cu arcul fir de perle.
Îți ungi rănile cu-argint,
Te alinți cu zări de mint
Și-ți faci cugetul hotar
Între înger și măgar.
Ah! de când m-a fost iubit,
Felul meu s-a izmenit.
Gura-i rece de nălucă
Mi-a lăsat viața năucă.
Ființa mică de otravă
Mi-a făcut carnea bolnavă.
Fieșcare os mă doare
De-amintire și lingoare.
Și pentru că nu am știre
De-mi voi mai veni în fire
Și de o voi mai vedea
Strânsă sub musteața mea,
Ca un șarpe ce se zbate
Suferind de cinci păcate:
Stihuind m-am hotărât
Să-mi trec noaptea de urât.
Că dacă mai este vie,
Scrie pană!
Sânge scrie!
Cine știe!..
O citi și o să vie.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi