Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ar fi vrut să nu mai spună.
Că plângând mereu la lună,
Umblă-n gol și în furtună.
Noaptea fără de hodină,

Ațipit-a ziua-n ramuri.
Porumbeii albi, la rând.
Pe pridvoare și la geamuri
Se trezesc din nou visând.

Se-nalță fumul de tămâie
De la jertfelnic la
Isus
Și cu mireasma lui mângâie

Prin spicele cât ține țara mare
Își taie drumul drept peste hotare,
Om după om, urmași, înaintași,
Un rând, de-a curmezișul, de cosași.

Peretele de var, de lângă pat,
Cu zugrăveli și semne s-a-mbrăcat.
Râuri de ochi și brâie lungi, de pleoape,
Tremură-n zid ca unda unei ape

Pe pieptarul veșniciei
Sumedenii negi de foc,
Galbeni, strugurii tăriei
Se răsfiră și se coc.

într-o zi, pe înserat.
Ce să vezi? Ne-am apucat.
Doi părinți și doi copii,
Din

Mă uit la tine, șubredul vas de lut,
Trei mii de ani ai încăput.
Veci de vecii, pe care le înfrunți,
S-au adunat în golul tău, mărunți,

Nu știu ce-mi vine;
Aș mânca din fitecine
Și mi-aș pune mintea și cu tine,
Ca un porc.

Coșul ei cu soare,
Proptit în șold, pe cingătoare,
Ducea snopi de ochi galbeni, cu gene de lapte,
Și garoafe de noapte.