Iosif al Ungro-Vlahiei - Tudor Arghezi

Se-nalță fumul de tămâie
De la jertfelnic la
Isus
Și cu mireasma lui mângâie
Sfinții cu nimb de foc, de sus.
Cântările, suind în cor
Cu clopotele, s-au topit

în glasul de mijlocitor
Al blândului mitropolit.
învestmântat în promoroc
Cusut cu foi de trandafir,
Se roagă-n gând ca un proroc
Și pune fruntea pe potir.
Dar ridicându-l
Prea-Sfințitul
La ceruri, brațul i se frânge
Și varsă din neprihănitul
Trup sfânt muiat în sfântul sânge.
Curată cuminecătură
În veac de veac nu s-a vărsat.
Unchiașul în genunchi murmură:
- <<Părinților, sunt cu păcat!>>

Pe când părinți i-arhimandriți
Și arhondarul stavrofor.
Se jeluiesc, nemântuiți,
Cum că păcatul e al lor.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.