Streche - Tudor Arghezi

Nu știu ce-mi vine;
Aș mânca din fitecine
Și mi-aș pune mintea și cu tine,
Ca un porc.
Mă arde, mă frământ, mă întorc.

Mi s-a făcut.
Gem și zbier ca un mut.
Mi-a lovit strechea.
Și coapsa și gura și urechea.

Îmi caut leacul
Și la Dumnezeu și la Dracul,
Degeaba.
Văzduhul mă ustură ca leușteanul și ceapa.

Am un piron în țâță
Și-un vătrai în vintre mă ațâță.
Vreau să beau sânge și să rup
Ca un șarpe, ca un lup.

Când se vâră-n ușă cheia
Parcă scrâșneste femeia
Pătrunsă, despletită
Și neistovită.

Acum, la lună,
Stau părechile-mpreună.
Doamne! mâna se pune,
Trupul se-ncovoaie, se lipește, se supune.
Oftatul șovăie, înecul vine,
Și se zguduie mădularele, pline
Ca niște struguri, cu chin,
Ciorchin în ciorchin
Și boabe pe boabe.

La ușa, drugii zac în scoabe.
Paznicul numără și spune.
Nu se face nici-o minune.

Patru Marin, flăcău
De pe subt Ceahlău,
Mai are
Zece luni de închisoare.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.