Prin spicele cât ține țara mare
Își taie drumul drept peste hotare,
Om după om, urmași, înaintași,
Un rând, de-a curmezișul, de cosași.
Cei mai dincoa, înalți, iar cei din zare
Pitici, își încovoaie sfoară călătoare.
Albi în cămăși, cu murmur depărtat.
Coasele lor deodată - au scăpărat.
Talazele în tremur îi îneacă,
Și câte-o floare, fragedă, săracă,
Pribeagă-n holde, le-a trecut de brâu
Prin undele de aur și de grâu.
Aripilor asemeni, de cocoare,
Coasele par, lucind, că vor să zboare.
Distribuie: