Mă uit - Tudor Arghezi

Mă uit în cer, mă uit în pământ.
M-am întrebat cine sunt.
Gânduri se duc, vin
Din vânt, din senin,
Ca niște păsări rotunde, încotro?
De unde?
Glasuri mă strigă cu nume străine.
M-ați chemat pe mine?
Sunt eu cel căutat?
Mi se pare că vântul s-a înșelat.
Câte puțin sunt dator
Fără să-mi fi dat nimic, tuturor -
Și lemnului uscat, și bălții stătute,
Și florilor, și pietrelor, și vitelor bătute.
Și oamenilor din răstignire.
Cu ce să plătesc nefire și fire?
Sângele meu nu-i al meu.
Mi-e teamă să zic ,,mie" și să zic ,,eu".
Cu ce fel de drept
Mi-aș umfla bârnele din piept

Și mi-aș întinde pe zarea
Toată, spinarea?
Ce martor aș întreba
Ca să-mi răspundă întrucâtva
Măcar dacă sunt?
Mă tot uit în cer, mă tot uit în pământ,
În baltă și stuh
Și adânc în văzduh.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.