Întoarcere - Tudor Arghezi

Copacul, vântul au venit de-aseară
Și cheamă gândul istovit, afară:
Li-i dor de el, că nu se mai adună
De multe nopți, să umble împreună.
Unde-i, mătușă, nu-l văzuși ?
Stați să mă uit.
V-aduc răspuns acuși.
întreabă, gândule, de tine
Vântul pribeag și pomul.
Nu mi-e bine. Ce să le spui ?
Știu eu ce să le spui ?
Că gândul, maică, nu mai e al lui
Spune-le că m-au amăgit destul,
Că sunt de vânt, de drum și de copaci sătul.
Că zac olog, mârșav și amărât
Ba nu ! Stai, nu te du.
Dă-mi cârjile, dar prinde-mi tulpanul alb de gât
Cu boldul lung de aur cu gămălie-albastră.
Și dă-mi și-o floare din ghiveciul din fereastră,
Și spune-le că viu numaidecât.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.