În fața unei statui a Sfântului Gheorghe - Lucian Blaga

Într-o piață veche mi-e popasul. Adast, să-mi umplu
înc-o dată ceasul
privind la o statuie de aramă,
rămasă-aci din veacuri de candoare. O vrajă-n preajma ei
mă cheamă. E sfântul care a purces călare
cu sulița balaur să omoare.

Când sfântul s-a pornit prin cel coclaur
să-nfrunte - hotărât, dar fără ură -
primejdia, a îmbrăcat armura
lucrată-n ochiuri ca din solzi de aur. Cine și cum
îl învățase-anume
că-nvingătorul, dacă vrea să-nvingă,
e nevoit să semene cu-nvinsul?

Cine i-a spus - lui, focului prin lume,
în zale de reptilă să se-ncingă? Sosit de undeva
din dimineață,
se bate-acum la blestemata gârlă. Cum seamănă în șea,
luptând cu brațul,
el însuși, Sfântul Gheorghe, c-o șopârlă!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Lucian Blaga



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.