Biblioteca - Tudor Arghezi

Un samsar, odinioară,
De prin Țara Românească,
Învățat voind să pară,
Nu știa nici să citească
Dar era samsar avut
Și dă bani cu împrumut.
Să se-apuce să învețe,
Cum ar face orișicine,
Chiar târziu la bătrânețe,
Îi părea că-i de rușine.
Faima trebuia păstrată,
Și s-ar pierde dintrodată.
Avuția-i duse vestea
Peste țară și departe,
Și prinsese și povestea.
Că era burduf de carte.
Mai putea juca un rol
Dacă s-ar fi dat de gol?
Ca țăranul din zicale,
Luase și el ochelari,
Socotind că pe parale
Ies și proștii cărturari.
Dar degeaba și i-a pus
Când mai jos și când mai sus.
El credea că banii lui
Pot orice și dau și minte,
Că și slava orișicui
Pune banul înainte.
Și se bucura, fudul,
Că strânsese dindestul.
Vorbă dulce, voce blândă,
Surâzând când împrumută,
El da banii cu dobânda,
Mulțumit cu sută-n sută.
Nu pe an, că nu e bună,
Suta lui era pe lună.
Numai de iscălitură
Se ferea ca de deochi,
Răspunzând la-ncurcătură
Că era beteag de ochi.
Una-i să numeri hârtii,
Și-alta era să le scrii.
În oraș, văzând prin case
Două-trei biblioteci,
Lustruite și frumoase,
Cu sculpturi și bronzuri, deci
Se căia întotdeauna
Că nu are și el una.
Supărat, s-a chibzuit,
Cum s-o aibă, așadar,
Și se hotărî-n sfârșit
Să-și aducă un tâmplar,
Și a dat de la-nceput
Peste unul priceput.
Îl tocmi să-i scoată-ndată
Din rindea și dălți, frumos,
O bibliotecă lată
De mahon cu abanos
Și sidef, cum alta nu e,
Și cu chei, să se și-ncuie.
-"Să mi-o faci cât un perete, -
Zise, răzimat în cot, -
Și, ascultă-mă, băiete,
Mă-nțelegi, cu cărți cu tot,
Pe tipicul cunoscut,
După cum am mai văzut.
Cu cotoare poleite
Și cu titluri mari, pe piele,
Cu chenare, ține minte,
Jos cu literele mele -
Ți-am mai spus cum mă numesc -
Și cu semnu-mi boieresc.
Vreau o mobilă de lux,
Cu sertare și vitrine.
Du-te la geamgiul Fuchs
Și să-i spui că-i pentru mine.
Te-nțelegi din trei cuvinte:
Sunt în firmă președinte."

Cărturarul, dintrodată,
Mândru, fericit și demn,
Le avu dintr-o buată,
Polițe și cărți de lemn.
Toată spița boierească
Va avea ce să citească.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi