Manuela Munteanu - creaţii proprii

Napoli se deschide spre mare
ca o inimă tăiată în două de pumnalul luminii.
Pe fiecare arteră,
curge o limbă a zeilor adormiți pe caldarâmul umbrit de "a fost",

Insula se întinde
ca o rană a pământului care a învățat să înflorească
la răspântii de talazuri.

Motto: Ușile spre ieșire dispar, când te complaci prea mult într-un loc.

Nu-l cunosc pe Asim.
Dar am aflat că a fost prins într-o dimineață cu nisip fierbinte,

Am coborât spre sud,
pe cizma fierbinte a Italiei...
Acolo, la Salerno, marea își sprijină tâmpla de munte
și visează într-o muzică ritmată.

Păsări bat în geam
cu aripi de lumină -
ora de vară

Azi, Roma nu mi se pare că este oraș.
O umple o veșnicie solidificată în marmură,
un foc neînflăcărat, dar care mocnește, încă, sub pielea pietrei.
Pe Santa Maria Maggiore cade liniștea

Luna a-nghețat -
Pe acoperișul nins
o mâță albă

30 iunie - Ziua Învățătorului

Voi, cei bogați în aurul răbdării -
Supremi Saturni - străluminați himeric

"Îmbrac-o!", strigă-expertul în textile
Lui Rubens, după ce-a pictat un nud.
"Mai bine-i mai aplic câteva chile
La nord, unde-i cam plată, și la sud..."

Motto: "Vates sacrosanctus musarum voce cantabat.”

Pe verzile coline Esquiliene,
Cu gând zburat între pământ și cer,