Ischia

marți, 15 iulie 2025

Insula se întinde
ca o rană a pământului care a învățat să înflorească
la răspântii de talazuri.
Un urlet de lavă stins în marmură,
o strigătură străveche în miezul mării,
care hăulește despre asprimea soarelui,
ridicat din aceleași ape,
din aceleași adâncuri,
acolo unde dorm focurile
și timpul n-are niciun nume.

Pe Ischia, muntele nu stă nemișcat.
Epomeo* respiră mereu
cu o răbdare incandescentă,
ca un bătrân cu umerii arși de secole,
care încă mai susține trupul abstract al cetății,
încă mai păzește cerul de vâlvătăi.

Zeii se opresc la umbra cărării celei mai joase a norilor
să povestească despre nimfe care au iubit,
au ars
și s-au ridicat cu greu în statuie.
Dar cine să tacă și să-i audă?

Leandrii și chiparoșii ispitesc o clipă vântul,
apoi îl alungă să mângâie cu palma lui moale
clarul sărat al mării.
Păsări singuratice se desprind de zbor și zăbovesc în nemișcare.

Din ape termale,
se desface trecutul în aburi
și îmi intră în carne,
fierbinte, ca o naștere.
Am senzația că întreg tumultul lumii trece pe lângă mine,
iar eu aleg lentoarea, tihna,
propria lavă latentă și sobră.
Privesc în potopul reflectorizant al acestor ape,
pline cu raze,
și constat că părul meu seamănă tulburător de mult cu vița cu flori de foc* , străjer al acestor locuri.

Mă abandonez gândului că Ischia nu e pământ.
E o ființă.
Un animal adormit și rănit, pe care calcă oamenii,
fără să știe că fiecare pas
îl poate trezi.
Și atunci va urla.
Îmi alină părerea de rău
că în curând va trebui să plec...

* Epomeo- munte vulcanic de pe insula Ischia, pe care există ruinele Ermitajului San Nicola, refugiu religios și defensiv
*Trompeta Turcului

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.